Cronica cititorului amator: "Schimbarea la față a României", Emil Cioran

Dragi prieteni,

Așa cum am promis încep încă din această seară să vă împărtășesc părerile "cititorului amator" din mine despre ce și cum am mai citit în ultima perioadă. Într-o zi de ianuarie 2013 treceam prin zona Cișmigiu. Am descoperit în acea seară un loc minunat la doar câteva zeci de metri de parc. Librăria Humanitas este acest loc și nu am rezistat tentației de a intra. Odată aflat în mijlocul cărților nici măcar nu am realizat când a trecut mai mult de o oră, timp în care am răsfoit mai multe cărți. Am ales câteva dintre ele și m-am îndreptat spre casă. Printre acestea se afla și "Schimbarea la față a României" a lui Emil Cioran.

Încă din adolescență am fost preocupat de tema destinului acestui popor de-a lungul istoriei. De la "Legendele Istorice" ale lui Dumitru Almaș (nu suntem rude, este fără "i" :) ) pe care le-am citit încă dinainte de a pleca la școală, până la lucările citite în perioada liceului, toate conturau în mintea mea ideea că poporul român a parcurs cu demnitate și curaj anii și că suntem unul dintre cele mai puternice popoare din lume. Însă cu timpul am început să identific tot felul de inadvertențe legate de această teorie. Îmi doream să găsesc autorul român care să fie capabil să treacă peste condiția lui de membru al poporului român, să învingă subiectivismul și să reușească să aducă la lumină tocmai punctele noastre slabe, să ne arate verde în față care ne sunt defectele. Mi-am dorit acest lucru convins fiind că doar atunci când reușești cu obiectivitate să îți identifici problemele ai o foarte mare șansă de rezolvare a acestora. Această abordare este una de succes atât la nivel individual, cât și la nivelul colectivităților, al popoarelor. Și ce autor mai potrivit ar fi putut să realize această lucrare decât Emil Cioran.

Cu fiecare pagină pe care o citeam din "Schimbarea la față a României" realizam cât de important este să analizezi colectivitatea din care faci parte rupându-te pentru moment de ea, privind-o cumva din exterior. Analizând comparativ destinul poporului român și al marilor popoare ale lumii mi-am dat seama că suntem cu toții tributari unor valori care ne-au făcut pe noi românii să rămânem un popor mic. Psihologia poporului nostru ne-a împiedicat să pornim de-a lungul anilor un război de ocupație, nu am fost deloc expansioniști. Noi ne-am apărat în permanență "sărăcia și nevoile și neamul". Ei bine, aceasta nu este o atitudine tipică unui popor mare, dimpotrivă. Capitolul care analizează psihologia popoarelor ne prezintă felul în care ar trebui să acționeze în istorie un popor care este conștient de rolul său mesianic în lume, un popor care se dezvoltă și care și-a identificat țintele devenirii. Și ne sunt prezentate și soluții.

Politica la români este analizată și ea într-un capitol întreg și cred că aceasta este una din lucrările care trebuie să fie obligatoriu citite de aceia care îndrăznesc să spere la ocuparea de funcții politice mai mult sau mai puțin înalte. Deși într-un ton foarte critic (dar obiectiv) lucrarea nu este deloc un rechizitoriu al poporului român. Cioran cred că a intenționat să enunțe așa cum vedea el la nivelul anilor '30 destinul poporului său. Vine cu propuneri concrete despre cum ar trebui să evolueze românii și România și prin fiecare paragraf se poate vedea cu câtă patimă patriotică a scris această lucrare.

Cu toate că este realizată în anul 1936 și doar revăzută de Cioran în anul 1990, lucrarea este încă de mare actualitate. Dacă ne dorim să devenim cu adevărat un popor mare, trebuie să citim cât mai mulți această carte și să încercăm împreună să schimbăm sistemul de valori al românilor.

Am citit "Schimbarea la față" a României într-un timp foarte îndelungat: 3 luni. E greu pentru un cititor amator să urmărească textele lui Cioran. Era prima lucrare a lui pe care am citit-o și trebuie să recunosc că în permanență am folosit dexonline.ro pentru a înțelege semnificația multor termeni. Nu credeam să găsesc un autor care să mă facă să îmi dau seama cât de multe cuvinte din limba română îmi sunt încă străine. Am citit unele pagini sau capitole de câte două, trei sau chiar patru ori pentru a nu scăpa mesajul acelor rânduri și într-un final am reușit.

Vă recomand această lucrare cu toată încrederea. Este dintre acele cărți care îți zdruncină universul și te ajută să îl reașezi pe alte temelii.

Cu drag și poftă de citit,

Bogdan

Lansez "Cronica cititorului amator"

Dragilor,

Să ai blog e lucru mare, se pare... să reușești să ai un blog activ, să reușești să postezi măcar o dată pe săptămână este însă mult mai important. Sunt 10 luni de când scriam că m-am întors pe blog, eram hotărât să scriu des, să țin blogul viu și, pe cât posibil, să reușesc să vă fac să introduceți blogul meu în lista vostră de siteuri preferate. Dar scrisul ține de suflet, de trăirile interioare pe care nu le poți controla. Nu poți să scrii "la normă". Scrisul în sine este dovada efervescenței sufletului și a imaginației autorului. Atunci când sentimentele, gândurile scriitorului nu mai au "spațiu" suficient în interior, ele evadeză forțându-l pe posesorul lor să și le exprime în scris.

Asta mi se întâmplă acum! Din nou... Sunt într-o cameră de hotel, la Mamaia, după o zi lungă de plajă și multe zeci de pagini de roman citite pe un șezlong, sub o umbrelă. 2013 este trecut aproape jumătate. După un 2012 care m-a orientat mai mult spre eficiență și performanță în plan profesional, 2013 am impresia că mă vrea... mai profund, mai preocupat de aspectele imateriale ale vieții. Am redescoperit plăcerea de a citi, redescopăr cum este să te îndrăgostești, încerc pe cât posibil să nu îmi refuz micile plăceri, acelea ale sufletului, care îți provoacă momentele de bucurie, redescopăr nevoia de a nu trece o zi fără să fac o faptă bună dezinteresat, doar pentru liniștea mea interioară. Un om, în devenirea lui, trece și printr-o astfel de etapă. Se pare că pentru mine 2013 este anul sufletului.

Așa cum pentru a redescoperi plăcerea cititului ai nevoie de cărți care să te fascineze, la fel, pentru a redescoperi dragostea, trebuie să găsești persoana care să te fascineze, care să fie atât de interesantă încât să îți dorești să o descoperi pas cu pas, atent, cu simțurile ascuțite la maxim, cu inima bătându-ți tare, să fii atât de răbdător, atât de meticulos și de determinat cum nu ai fost niciodată. Și le-am găsit! Și persoana, și cărțile... Începând de azi vă voi povesti aici despre ele... Deocamdată despre ele, CĂRȚILE! Despre EA, deocamdată este prea devreme... când vom fi terminat lungul ritual al cunoașterii reciproce voi putea să enunț mai exact ce este în sufletul meu... deocamdată doar atât vă pot spune: mă fascinează!

Azi lansez "Cronica cititorului amator". Vă voi vorbi despre cărțile pe care le citesc sau pe care le-am citit. Vă voi împărtăși impresiile mele, fără pretenții de cititor cu experiență sau, mai mult, de critic literar. Vă voi spune ce am înțeles eu din fiecare lucrare parcursă, vă voi spune ce mi-a atras atenția și care sunt lucrurile care m-au marcat, ce am reținut. Sper să fie un exercițiu interesant. Deja degetele mele nu mai au stare și încă din această seara voi reveni cu primul articol din seria pe care o voi denumi "Cronica cititorului amator".

Cu drag și mult entuziasm,

Bogdan