marți, 13 august 2013

Cronica cititorului amator: "Hoțul de cărți" - Markus Zusak

"Când moartea spune o poveste, chiar trebuie să o asculți" - acesta este subtitlul romanului lui Markus Zusak... încă de pe coperta ești pus pe gânduri și te pregătești de cele mai înfiorătoare și tulburătoare lucruri... Ai chiar tendința de a renunța la a mai deschide cartea asta pentru că, să fim sinceri și să recunoaștem, avem cu toții reflexul de a fugi de realitate, de lucrurile negative din lume și încercăm fiecare dintre noi să ne construim un univers propriu dominat de lucruri pozitive, fericire și din care lucrurile negative lipsesc cu desăvârșire sau, cel puțin, sunt ignorate, excluse, nu se discută despre ele...

Dar... "Uite un mic adevăr: Vei muri. Vă îngrijorează? Insist să nu vă fie teamă. Sunt dreaptă mai presus de toate."... sunt cuvintele cu care naratorul își începe povestirea... Dar cine este naratorul? Ei bine, tocmai ea: moartea!

Acțiunea romanului se petrece în timpul celui de-al doilea război mondial, într-un mic orășel din apropierea Munchenului. Și cine ar fi putut avea o imagine cât mai fidelă și mai obiectivă asupra acelor vremuri? Cine era peste tot având grijă ca sufletelor milioanelor de victime ale războiului să se înalțe la ceruri? Doar ea: moartea... Scriitorul australian personifică moartea... ea emite păreri despre evenimente, persoane și acțiunile lor, prezintă atmosfera acelor timpuri întocmai cum o vedea ea, dar, mai presus de orice, autorul reușește să umanizeze moartea. Ea obosește, are păreri de rău și regrete, are sentimente și este impresionată de dramele personajelor acestui roman.

Zusak probabil că tocmai prin acest procedeu a reușit să șocheze atât de mult publicul încât "The Book Thief" a reușit să ajungă peste ocean unul dintre besteseller-urile New York Times și unul dintre cele mai premiate romane.

Personajul principal este Liesel, o fetiță de 10-11 ani care ajunge să trăiască alături de o familie adoptivă. Ea este Hoțul de Cărți... dragostea pentru citit și pentu cărți i-o transmite tatăl său adoptiv, un om simplu, sărac, dar cu un suflet mare și bun.

Ca de obicei, nu insist asupra acțiunii romanului... nu asta îmi propun să fac în articolele mele dar încerc prin ceea ce scriu să vă stârnesc interesul pentru acele cărți pe care le-am citit și care mi s-au părut interesante.

De ce mi-a plăcut acest roman? De ce merită el citit și de ce vi-l recomand cu toată încrederea?

În primul rând pentru că ne dă o lecție despre ce este viața, cât de grea poate să fie ea și ce înseamnă cu adevărat suferința. Citind rândurile acestea simțeam cu fiecare pagină parcursă că suntem extraordinar de norocoși pentru un fapt simplu: pentru că nu trăim în timpul unui război! Doar așa, încercând să ne construim repere și termen de comparație putem să ajungem să apreciem suficient lucrurile bune din viețile noastre. Și "Hoțul de cărți" ne oferă aceste repere...

Apoi felul în care sunt prezentate ororile războiului, crimele săvârșite împotriva umanității în timpul războiului cred că au printre altele și rolul de a determina generațiile acestui început de nou mileniu să facă tot ce le stă în putință pentru a evita noi etape istorice de acest gen.

În al treilea rând dar fiind totuși mesajul principal al acestui roman este dragostea pentru cuvinte, pentru cuvintele așezate armonios într-o înșiruire care se transpune în romane, povestiri, poezii... Dragostea pentru cărți, pentru lectură dar și pentru scris care o ajută pe micuța Liesel să își construiască în permanență o realitate în care războiul și suferința nu reușesc să ajungă. Lectura și universul cărților reprezintă contraponderea pentru suferința acelor ani, reprezintă refugiul pe care această fată de 11 ani îl găsește în fuga ei instinctivă de realitatea dură a inceputului anilor '40.

Mai mult decât atât, cărțile, cuvintele se dovedesc a fi pentru Liesel însuși destinul sau un factor decisiv de influență pentru destinul ei.

Poate că încă vi se pare de-a dreptul înfiorător să parcurgeți o poveste de aproape șase sute de pagini narată de moarte dar sunt convins că dupa primele paragrafe veți fi prinși de acțiunea romanului și de stilul autorului.

Pregătiți-vă de imagini dure, de mesaje puternice și de multă suferință, pentru că romanul este suferință de la prima până la ultima pagină. Ce mai pot să vă spun este că am citit ultimele 20-30 de pagini cu ochii în lacrimi... de piatră să fii și nu are cum să nu te impresioneze profund drama "Hoțului de cărți"...

O ultimă observație de la naratoarea acestei cărți: "Sunt bântuită de oameni."... fiecare înțelegem ce putem de aici dar pe toți cred că ne pune pe gânduri această afirmație, nu-i așa?

În încheierea romanului hoțul de cărți spune: "Am urât cuvintele și le-am iubit, și sper că le-am orânduit bine." Aceeși speranță o am și eu! :)

Lectură placută vă doresc!

Bogdan
cititor amator