Ei bine, azi am fost martorul unei scene care m-a lăsat cu gura căscată. Mă duceam spre cartierul Militari... cu metroul... Eram deja de câteva staţii în acelaşi vagon şi retrăiam senzaţia ciudată de studiere reciprocă între colegii de călătorie... Probabil ştiţi la ce mă refer. Este de ajuns să urmăriţi privirile persoanelor din jurul vostru şi veţi observa cum toată lumea iscodeşte pe toată lumea. Parcă fiecare îşi spune: "Oare ăsta cu ce se ocupă?", "Blonda aia trebuie să aibă un sponsor cu bani! Ia uite ce pantofi de firmă are!" sau "Ia uite-l şi pe fiţosul ăla cu ochelari ce aere de intelectual are! Citeşte Dilema Veche nu Libertatea ca noi, cei mulţi!"... Foarte interesantă experienţa călătoriei cu metroul. Fără să intri în vorbă cu nimeni, doar observând priviri şi gesturi poţi să îţi exersezi cunoştinţele de psihologie.
La un moment dat intră în vagonul în care mă aflam şi eu un puşti blond, foarte curat şi chiar bine îmbrăcat. Avea cam 12-13 ani. "Atenţie! Se închid uşile!" ... şi se închid... dintr-o dată puştiul se pune în genunchi în mijlocul vagonului şi începe să turuie o rugăciune. Evident că nu înţelegea nimic din ce spunea el acolo. Invocarea Fecioarei Maria nu avea nimic evlavios. Era doar o încercare lipsită de "talent" de a imita cerşetorii "profesionişti" de acum câţiva ani şi care aproape că îţi smulgeau o lacrimă prin tonul vocii lor şi prin felul sărăcăcios în care erau îmbrăcaţi. Dar pe puştiul nostru nu îl interesa prea tare. Ce să facem!? Nici cerşetoria nu mai este ce era odată!
Dar scena abia când şi-a terminat puştiul poezia a devenit mai interesantă. Copilul cu părul bălai şi faţă de neamţ (dacă spunea rugăciunea în limba germană nu mă surprindea având în vedere look-ul) se ridică şi începe turul vagonului. Nici mâna nu o mai ţinea întinsă. Parcă îi era indiferent dacă îi dă cineva ceva sau nu. Evident că aproape toţi călătorii l-au tratat cu indiferenţă aşa cum merita de altfel un mic şarlatan care încerca să îi păcălească.
În vagon erau însă şi doi bărbaţi de aproximativ 40 de ani. Oameni simpli, după vorbă, după port... Păreau a fi muncitori, probabil în construcţii, care se duceau spre casele lor din afara Bucureştiului după o zi de lucru. Unul dinte ei îi întinde puştiului o bancnotă de 1 leu. Se pare că îl impresionase discursul. Am uitat să vă spun că înainte de a începe rugăciunea copilul a precizat că are familie numeroasă şi că sunt mulţi copii acasă.
Până la urmă nimic anormal. Omul a vrut să fie milostiv. Dar cum poţi să fi milostiv cu unul care este mult mai curat şi mai bine îmbrăcat decât tine?! În momentul acela m-am întrebat cine e prinţ şi cine e cerşetor în Bucureşti?
În aceste condiţii nu o să mă mai mir dacă o să aflu că Irinel a primit o donaţie de 1000 de euro de la un pensionar pentru că nu mai avea bani să facă plinul Rolls-ului şi să plimbe "prinţesele" (sau "cerşetoarele"?!) din Bamboo... Sau că Ion Ţiriac a primit 10000 de euro de la o fundaţie de protecţie a animalelor pentru că nu mai avea fonduri că să hrăneasc mistreţii de la Balc între două vânători cu prietenii săi, "prinţii" (sau "cerşetorii"?!) europeni.
Aşadar, dragii mei, cine-i prinţ şi cine-i cerşetor în Bucureşti ?
Cu drag,
Bogdan
