Cronica cititorului amator: "Garsoniera din pădurea de macarale" - Dan Chișu

Dragi prieteni,


Revin cu o nouă experiență literară, una foarte interesantă și chiar inedită. Inedită pentru că foarte rar îți este dat să poți discuta cu autorul unei cărți, despre carte, chiar în timp ce parcurgi paginile respectivei lucrări sau imediat după ce ai terminat-o. Romanul este "Garsoniera din pădurea cu macarale", autorul este Dan Chișu. Noaptea trecută am citit până la final cartea, iar în această seara am avut plăcerea să vorbesc despre lucrare cu însuși autorul. Este foarte interesant să vezi dacă mesajul recepționat de tine din paginile romanului este măcar apropiat cu ceea ce scriitorul a vrut să transmită, dacă ai perceput personajele așa cum autorul a vrut să le întruchipeze sau dacă figurile de stil, simbolurile și acțiunea au creat în imaginația ta aceleași tablouri pe care autorul a vrut să le realizeze prin rândurile scrierii sale.

"Garsoniera din pădurea cu macarale" este un roman a cărui acțiune se desfășoară în Bucureștiul anilor '90, imediat după Revoluție. Personajul principal este regizorul de teatru Basile Carlasse, regizor de origine română care fugise în Franța încă din perioada studenției. Revenit în România din zorii anilor '90 pentru a pune în scenă la Naționalul Bucureștean piesa "Colonia penitenciară", o alegorie a comunismului, întreg universul lui este dat peste cap. Vica, fata de la teatru, al cărui tată murise la baricada de la Inter, reușește să îl readucă printre iubitorii de femei, deși în Franța Basile găsise mediul favorabil și suficient de tolerant în care să își manifeste orientarea homosexuală. Gelu, securistul preschimbat în ofițer SRI, îi distruge orice speranță că țara lui natală s-a schimbat subit în bine odată cu Revoluția.

Ce m-a fascinat la acest roman a fost faptul că în spatele fiecărui personaj, al fiecărei locații de desfășurare a acțiunii, al fiecărui gest și cuvânt al personajelor, se afla un simbol, un mesaj ascuns și transmis de autor într-o manieră foarte interesantă, insinuantă chiar.

Basile este capitalismul, românul plecat la începutul anilor '80 în vest care reușise pe propriile puteri să se afirme și să își construiască o carieră de succes în teatru. Dar cum nici capitalismul nu est un sistem perfect, Basile este frustrat și confuz, îl chinuie gândul că și-a părăsit țara, că a fugit și că încearcă în permanență să își ascundă originile și numele neaoș românesc, Vasile Cârlice.

Gelu este comunismul, securistul care se folosise de puterea pe care i-o dădea statutul profesional pentru a profita de pe urma "fraierilor", pentru a-i teroriza pe aceștia și pentru a obține pentru el însuși accesul la o viață fără griji și fără lipsuri. Viciat din punct de vedere moral, fără pic de compasiune și respect pentru semenii săi, Gelu ni se arată ca o brută, un om neevoluat, primitiv.

Vica este întruchiparea "fraierilor", a celor mulți, a românilor terorizați de comunism și eliberați în capitalism, a celor care își pierduseră rude sau prieteni în Revoluție.

Interacțiunea dintre cele trei personaje-simbol construiește o poveste care, la un moment dat, capătă chiar suspans și citești cu sufletul la gură fiecare rând imaginându-ți scenarii despre ceea ce va să urmeze în desfășurarea acțiunii romanului. Schimbarea rolurilor (din victima lui Gelu Basile ajunge să fie el cel care îl încarcerează pe securist) sau neclaritatea care persistă în ceea ce privește stabilirea "băieților buni" și a "băieților răi" (în final autorul începe el însuși să aibă îndoieli dacă Basile este bun sau rău) sunt aspecte care contribuie la întreținerea suspansului acțiunii.

Dintre locațiile prin care personajele trec de-a lungul romanului una este foarte încarcată din punct de vedere al simbolurilor și mesajului, ea reușind să se ridice până la rangul de titlu al cărții. Garsoniera din pădurea de macarale trebuie privită, analizată, în primul rând în ansamblu (în pădurea de macarale) și apoi să focalizezi imaginea asupra spațiului de 30-40 de metri pătrați, din blocul nefinalizat și nelocuit.
Pădurea de macarale este din punctul meu de vedere simbolul provizoratului, al lucrului început dar nefinalizat, este spațiul rece, nefavorabil vieții, spațiul de nelocuit. Asemenea societății românești care se oprise din clădirea socialismului și schimbase planurile de construcție din mers dorindu-și să construiască, mai degrabă, capitalismul. Pădurea de macarale este un spațiu plin de dramatism, locul unde se frâng aripi, cimitirul speranțelor, piatra de moară agățată de piciorul viitorului. Garsoniera din pădurea de macarale este viața fiecărui individ, este propria noastră existență, este locuința sufletului și a speranțelor noastre. Fiecare ne amenajăm această garsonieră după posibilități. Unii reușim mai mult, alții mai puțin. La nivel micro lucrurile depind mult mai mult de fiecare dintre noi. La nivel macro însă, pădurea de macarale se poate transforma dintr-un șantier într-un spațiu amenajat total, prietenos și îngrijit numai prin contribuția tuturor indivizilor, prin schimbarea mentalităților, prin asumarea valorilor morale, a toleranței și prin renunțarea la prejudecăți.

Nu vreau să insist în a vă relata detalii despre ceea ce se întâmplă în carte pentru că aș strica farmecul momentelor în care o să citiți voi înșivă lucrarea. Vă mai spun doar că finalul este unul magnific. Și aici sunt subiectiv, eu prefer finalurile deschise, finalurile prin care autorul îmi stimulează imaginația. Fiecare dintre noi va putea să își construiască propriul final în funcție de ceea ce putem fiecare dintre noi să înțelegem. Eu sunt însă convins (deși nu am vorbit despre asta) că inclusiv Dan Chișu este de acord cu părerea mea conform căreia NOI, cu toții, trăim și construim zi de zi finalul romanului "Garsoniera din pădurea de macarale". Confruntarea dintre capitalism și comunism, dintre libertate și opresiune, dintre toleranță și intoleranță, dintre gândire deschisă și păreri preconcepute, este departe de a se fi încheiat. Vica este în continuare prinsă între cei doi, în continuare o chinuie amintirea sacrificiilor făcute în trecut, în continuare trece prin filtrele conservatorismului românilor valorile de bază ale capitalismului și ale democrației. Gelu profită în continuare de pe urma "fraierilor", îi păcălește și își perfecționează metodele de manipulare. De data aceasta nu le mai ia câteva sute de euro pentru un pașaport și o viză de plecare, le cere votul și ajunge parlamentar, poate...

Nu știu dacă am exagerat cu interpretările simbolistice sau nu, dacă imaginația mea a mers prea departe sau nu... cert este însă că "Garsoniera din pădurea de macarale" este un roman pe care îl veți citi dintr-o suflare și care va avea cu siguranță același efect asupra imaginației voastre.

Vă salut cu drag și multă poftă de citit!

Bogdan
cititor amator

Cronica cititorului amator: "Adulter cu smochine și pescăruși", Adrian Cioroianu

Dragi prieteni,

"Cronica citiorului amator" continuă. O să vă spun în rândurile ce vor urma cum am descoperit un om foarte interesant și profund citind primul său roman. Știam că profesorul Adrian Cioroianu este autorul unor lucrări de non-ficțiune. Îl cunoșteam, așa cum îl cunosc mulți dintre români, ca fiind om politic, ministru, parlamentar... Nu îl credeam însă capabil de a depăși granițele realității zilelor noastre evadând undeva într-un spațiu creat și imaginat în totalitate de el, o lume populată cu personaje complexe cu trăiri intense, pline de pasiune și de dragoste de viață.

La începutul lunii iunie am fost la Bookfest. Vizita mea era motivată exclusiv de interese legate de partea profesională (Exporom va fi în curând gazda unei expoziții de carte!). Odată intrat în lumea cărților am pierdut noțiunea timpului. Am răsfoit curios zeci de cărți și am plecat acasă cu un număr suficient de mare pentru a avea subiect pentru Cronica cititorului amator pentru mult mult timp... Au fost banii pe care i-am cheltuit în cel mai folositor mod din ultimii ani și plăcerea acelor momente de "shopping" nu prea am reușit să o compar cu alte trăiri similare. În acel univers cu miros de tipografie, de hârtie ieșită proaspăt de sub tipar, am descoperit doi autori care mi-au atras atenția: Dan Chișu cu "Garsoniera din pădurea de macarale" (subiectul următoarei cronici) și Adrian Cioroianu cu "Adulter cu smochine și pescăruși".

O conjunctură fericită a făcut să pot citi acest roman în ultimile trei weekenduri, pe un șezlong, la malul Mării Negre. Acțiunea se desfășoară într-o mică localitate situată pe coasta Mării Mediterane. Personajele principale sunt o tânără regizoare de film, foarte frumoasă și care se retrăsese prematur din actorie pentru a se dedica exclusiv regiei și un scriitor cu ambiții de scenarist. Invitați să participe la festivalul de film găzduit de micuța localitate de pe litoral între cei doi se înfiripă o poveste de dragoste plină de pasiune. Povestea este complicată însă de statutul de persoane căsătorite al celor doi dar și de notorietatea lor, aceștia fiind personalități foarte cunoscute în lumea filmului european. De vineri până luni, timp de patru zile, scriitorul și regizoarea trăiesc momente de un erotism care este descris foarte elegant și în același timp captivant de către ministrul-scriitor.

Întreaga acțiune este prezentată în roman văzută prin ochiul personajului principal, scriitorul Paul Bland. Atât de bine sunt ilustrate trăirile interioare ale acestuia încât la un moment dat, citind rândurile lui Cioroianu, mă întrebam oare cât din ficțiune este ficțiune și cât sunt întâmplări pe care autorul le-a trăit și care l-au marcat într-atât încât a reușit să scrie un roman atât de bun.

Scriitorul are câteva teme preferate care revin de mai multe ori de-a lungul romanului: spațiul Mării Mediterane (marea fiind singurul "personaj" real din roman), latinitatea, felul de a fi al latinilor și farmecul aparte al spațiului latin (Paul Bland este un latin fără a se preciza care este țara sa de origine), dar și câteva simboluri care apar repetitiv cum ar fi pescărușii, smochinele, insula, vinul, soarele...

Romanul lui Cioroianu este departe de a fi o lectură "grea". Am citit recenzii scrise de "cititorii profesioniști" și am realizat de ce chiar era nevoie de o cronica a cititorului amator. În primul rând "profesioniștii" realizează aceste recenzii pentru a se citi între ei, limbajul lor fiind atât de greu accesibil omului neavizat încât foarte puțini reușesc să parcurgă întreg textul acestora. Pe de altă parte, lucrarea lui Cioroianu este aspru criticată ca fiind un roman-tabloid, o lectură care place pentru că autorul este "trendy" și dă bine să spui că i-ai citit romanul. Cu alte cuvinte, un roman nu este bun pentru că nu place "cititorilor profi". Eu sunt de părere că un roman care elitelor le pare a fi slab, celor mai mulți dintre cititori le poate părea a fi unul bun. Exercițiul lecturii se capătă în timp, citind. Cu cât citești mai mult si cu cât crești gradul de dificultate al lecturilor tale, cu atât mai exigent vei deveni cu următoarele romane, cu următorii autori.

"Adulter cu smochine și pescăruși" este un roman dedicat iubirii. Pasiunea, erotismul dar și zbuciumul îndrăgostitului în momentul despărțirii sunt elemente care compun o poveste de dragoste frumoasă și care a reușit să mă captiveze. Timp de trei weekenduri, pe malul mării, am evadat din discuțiile cu prietenii, din activitățile facile pe care tot omul le desfășoară pe plajă și m-am refugiat în paginile acestui roman. Este cu siguranță una dintre lecturile potrivite pentru această vară, în timpul vacanțelor la mare.

"...iubirea este eliberare și putere. Pentru că nimic nu se compară cu puterea pe care ți-o dă iubirea împărtășită și nimeni nu este mai liber decât cel ce iubește și e iubit. (...) Nu adevărul, nu! Ci doar dragostea ne face liberi."

Să fiți liberi vă doresc, dragii mei! Ne reîntâlnim in "Garsoniera din pădurea de macarale" peste câteva zile. :)

Cu drag,

Bogdan
cititor amator