Dacă esti chibiţ, atunci nu te băga !!!

Da!!! Am o problema cu o doamnă care nu ştie care este rolul chibiţului. Îşi bagă nasul şi vorbeşte în timpul jocului. Joc şi eu o "tablă" cu un coleg, îi dau marţ după marţ, îl scot din orice poziţie şi ea simte nevoia să îşi ajute "sponsorul" aflat în trend descrescător... Şi o face băgându-se în seamă... vorbeşte neîntrebată, nici nu spune lucruri pertinente şi încearcă să mă scoată "din mână". Nu reuşeşte!!! Îmi merge zarul zilele astea. Dacă în dragoste, afaceri şi politică nu am avut (încă) noroc văd că la table dau numai duble.

Zilele trecute m-a acuzat "chibiţoaica" public de dopaj. Cică aş fi luat o doză de VAI şi VAI mi-a dat aripi... În primul rând trebuie să îi spun că aripi îţi dă Red Bull... şi eu nu beau Red Bull !!! În al doilea rând VAI nu este o substanţă dopantă ci un coleg cu care am exersat jocul de table cu mulţi ani în urmă. Ne antrenam la aceeaşi masă. Era prima ligă de "tablagii" !!! Eu eram un tânăr aspirant, el avea deja ceva vechime şi juca la nivel înalt !!! În loc să rămân în anticamera primei ligi am ales să joc într-o divizie inferioară, la judeţ!!! Mi-am stricat jocul dar dacă am început, continuăm !!! Asta nu e însă important. Am lămurit cum e cu dopingul.

"Chibiţoaica" continuă pe un ton şi mai de mahala şi mă acuză că eu sunt plătit... că aş fi un mercenar care joacă table din interes!!! Că obosesc adversarii unui alt "tablagiu" de la Bucureşti care vrea să câştige Cupa Tablagiilor Vâlceni !!! Nu-i aşa madam !!! Eu joc de plăcere, din convingere şi joc cum gândesc eu... Ai fi surprinsă dar eu chiar am creier !!! Al meu !!! Tu? Te bagi la un şah ?!
Dar eu aud că despre dumneata umblă vorba cum că ai "chibiţa" pe bani !!! Cică pentru preţul corect faci şi pe "majoreta" ! E adevărat ?

Majoreta noastră cu pompoane mai spune şi că cică eu nu aş avea coloană vertebrală... Eronat din nou !!! Şi mă enervează îngrozitor cine se găseşte să mă acuze pe mine că nu am coloană vertebrală. Păi eu, care spun şi joc exact cum gândesc, tocmai eu nu am coloană vertebrală !?!?! O să vă fac cadou o oglindă stimată doamnă!!! Nu vedeţi bârna din ochiul dumneavoastră dar vedeţi paiul din ochiul meu !!! Grav!!!

Punctul culminant l-a atins când, vâzând că îi scot tablele din cap sponsorului ei, mi-a zis că în "nemernicia mea de cîine turbat" dau prea multe duble şi sigur am măsluit zarurile. Madam, nemernicia este a aceluia care îşi vinde până şi sufletul pentru doi bani (mai mult oricum nu face), care minte public şi încearcă să manipuleze, care "chibiţează" zilnic despre lucruri pe care nu le cunoaşte, care este după ani de zile la fel de superficial ca un debutant. Madam, cîine turbat este acela care înfometat fiind aruncă cu lături în stânga şi dreapta pentru o coajă de pâine... Mi-e milă !!!

Grijă mare !!! Chibiţii care nu sunt obiectivi şi nu ştiu meserie vor rămâne cât de curând fără pâine!!! Aşadar "chibiţoaica" noastră ar trebui să încerce o reconversie profesională. La "chibiţăreală" nu se pricepe!!!

Patru-doi!!! Poartă-n casă!!! Iar îi dau marţ!!!!

S-auzim de multe duble !!!

Bogdan Almaşi

Invata sa traiesti, sa iubesti si sa crezi !!!

Da!!! Asta spunea Andrei Bolkonski in ultimele sale clipe de viaţă.

In seara asta m-am uitat la filmul Război şi pace, ecranizarea după romanul lui Lev Tolstoi. Romanul îl citisem, cu mult timp în urmă... şi filmul îl mai vazusem de două ori... Totuşi m-a captivat şi m-a "mişcat" la fel că prima oară.

Încă nu mă simt capabil să exprim în cuvinte ce stare, ce sentimente mă face acest roman să trăiesc. La fel mi s-a întâmplat în urmă cu la fel de mulţi ani cu romanul Crimă şi pedeapsă... Raskolnikov şi zbuciumul său mi-au rămas în memorie.

Un lucru-i cert: literatura rusă este plină de opere deosebite, pline de substanţă, de mesaje profunde care te fac să le citeşti pe "nerăsuflate" din scoarţă-n scoarţă.

Foarte mulţi dintre români sunt dominaţi de sentimente negative faţă de Rusia şi faţă de ruşi. Istoria a fost în aşa fel scrisă aici, în România, încât să trăim cu certitudinea că intotdeauna ruşii au vrut ce este al nostru. Nu sunt total convins că acesta este adevărul istoric... dar timpul o va dovedi.

Imi este clar însă un lucru: cultura rusă este deosebită. Îmi pare mult mai îndreptată spre profunzimea lucrurilor, a vieţii, a rostului existenţei noastre pe pământ. Spre comparaţie, culturile popoarelor din vestul europei îmi par a fi mai... superficiale... mai puţin conectate cu realităţile vieţii... De fapt, toată comparaţia aceasta pe care încerc să o fac eu aici s-ar putea rezuma la comparaţia dintre suferinţa popoarelor din estul Europei, greu încercate de-a lungul istoriei şi viaţa mult mai lipsită de griji a celor din vest, protejaţi de-a lungul vremurilor de poziţia lor geografică.

Mă opresc aici pentru că sunt adept al principiului diviziunii muncii şi în acest sens economistul din mine trebuie să se ocupe de economie şi criticii literari să se ocupe de critică. Însă şi economistul poate să citească şi să-şi dea cu părerea, nu?

Până una alta literatura rusă ne învaţă cum să trăim, cum să iubim şi cum să credem!!! Ciudat, nu??? Noi am crescut cu ideea că ruşii ne pot învăţa cum să cucerim, cum să omorâm speranţa, cum să devenim neîncrezători, cum să urâm şi ... eventual cum să bem multă multă multă vodka... Sa nu fim şi noi superficiali pentru că noi nu suntem în vestul Europei...

S-auzim de bine !!!

Bogdan(ov) Almaşi(kov)

Ori coechipierul meu este foarte slab, ori a făcut blat !!!

Da!!! Sunt revoltat !!! Aseară am jucat baschet cu un grup de prieteni. Jucăm de ani de zile în aproximativ aceeaşi formulă. De fiecare dată suntem trei echipe... aproximativ aceleaşi echipe mereu... coordonatorii de joc îi schimbăm rar... de obicei cam la 3-4 ani... asta dacă nu se accidentează între timp sau nu obosesc înainte de terminarea jocurilor.


Meciurile sunt dure. Fiecare dintre cele trei echipe are o tactică foarte bine pusă la punct. Ca valoare, echipele sunt relativ apropiate. În fiecare săptămână poate să căştige o alta... Unii joacă "la spectacol"... alţii nu excelează la acest capitol dar sunt foarte eficienţi şi marchează aproape din orice poziţie... puncte să fie... multe multe multe... să câştige !!!


Echipa noastră în ultima vreme nu prea mai are coordonator. Acum câteva luni ne regăsiserăm pofta de joc... identificaserăm între noi pe cel care ne putea coordona, ne dădea pase ca să putem înscrie şi el însuşi marca aproape din orice poziţie. Era cel mai bun aruncător din zona de trei puncte. Ce-i drept îl ajuta şi înălţimea. Mai faulta şi el din când în când adversarii dar asta e... dacă vrei să câştigi joci bărbăteşte, pui umărul... Spre ghinionul nostru însă, coordonatorul nostru s-a accidentat... o accidentare urâtă şi nedreaptă care o să îl ţină în afara terenului de joc o perioadă destul de lungă. Oricum nu cred că mai vrea să audă de baschet. A făcut o entorsă foarte gravă şi culmea, nu într-un meci... eram la o "miuţă" între noi şi coordonatorul a fost împins în săritură de un coechipier... eu bănuiam că cel care l-a împins era foarte invidios pe calităţile de coordonator şi a vrut să îl scoată din joc... dar e doar o bănuială... sunt convins că mă înşel !


De când nu avem coordonator echipa joacă haotic. Aproape în fiecare săptămână ieşim pe locul trei (din trei!!!). Nu ne regăsim şi nici nu identificăm încă liderul echipei care să ne pună în valoare pe fiecare, să ne aşeze pe teren şi să impună o tactică de succes.


Mai mult decât atât, săptămâna asta unul dintre coechipieri, un tip cu vechime în joc şi cu pretenţii de a deveni coordonator, m-a dezamăgit cumplit şi m-a pus pe gânduri. M-a certat toată seara că arunc prea mult la coş... deşi marcam destul de des... Aveam un procentaj bunicel pentru vechimea mea în baschet şi în fond echipa avea de câştigat. Marcam!!! În schimb el mă acuza că sunt individualist şi că nu mă gândesc decât cum să iau titlul de MVP. Pe de altă parte el nu arunca la coş din poziţii clare şi din care era uşor de marcat, nu dădea pase când coechipierii erau demarcaţi, juca foarte prost şi făcea foarte multe greşeli personale... De-a lungul timpului nu s-a remarcat cu nimic... nu a dat slamdunk-uri, nici alte faze spectaculoase nu a făcut. Nu a luat nici un meci pe cont propriu. A fost constant dar şters în joc. Un jucător banal.


Iniţial am crezut că e obosit... apoi că nu e în formă... dar după câteva ore de joc şi câteva meciuri pe care ni le-a "mâncat", în condiţiile în care ceilalţi ne-am dat sufletul pe teren, am ajuns la următoarea concluzie: coechipierul nostru este ori un foarte slab jucător de baschet, ori a făcut blat!!! Ne-a vândut!!! Am uitat să vă spun... ambiţiile sunt foarte mari... şi miza la fel: cine este pe locul trei dă berea pentru toată lumea...


Săptămâna viitoare cred că îl trecem pe banca de rezerve. Asta dacă nu se transferă el la vreo echipă adversă. Eventual la cea cu care a făcut blat !!!

Vă ţin la curent cu ce o să mai facem pe la baschet !!! Jucăm în fiecare miercuri seara !!!

S-auzim de bine!!!

Bogdan "Air" Almaşi