luni, 4 iulie 2011

Încă şase luni în "LIFE EXPRESS"...

Dragii mei,

După șase luni de București sunt dator blogului cu un nou articol. Scriam pe 10 ianuarie "Punct.Şi de la capăt"... începeam un nou capitol al vieţii mele şi eram optimist. Optimist sunt în continuare dar în aceste şase luni multe s-au rearanjat în cursul povestirii noastre.

Ianuarie a fost o lună cât un an, sau poate cât doi, trei sau chiar zece... A fost tumultuos cu trăiri intense şi contradicţii pe măsură, cu schimbări majore şi experienţe de neuitat.

Februarie a venit apoi cu o trezire la realitate, cu şocuri şi "palme" care au avut menirea să îmi "reseteze" principii, puncte de vedere şi concepţia despre viaţă şi relaţiile dintre oameni. Dacă ianuarie a fost momentul de respiro dinaintea unei etape pline de grele încercări, februarie a fost cu adevărat punctul de plecare într-un nou capitol al vieţii mele. Am realizat care erau erorile din felul meu de a privi lucrurile, mi-am dat seama că pot mult mai mult şi că îmi pierdusem încrederea în mine şi părerea mea despre sine scăzuse spre cote dezastruoase.

Un OM şi Bucureştiul mi-au readus "self esteem-ul" (am învăţat şi cuvinte noi! :) ) la un nivel maxim. Mi-am dat seama că pot să fac lucruri minunate, că pot să excelez în ceea ce fac, că pot să fiu bărbatul pe care orice femeie şi l-ar dori lângă ea, că depinde doar de mine să refac ceea ce nu am făcut bine în ultimii ani şi să merg mai departe spre succesul personal pe care fiecare dintre noi ni-l dorim.

Deşi povestea începea spre sfârşitul lui decembrie "în doi" ea a devenit în februarie din nou povestea LUI şi doar a lui. Nimic nu a fost întâmplător. Au fost şapte săptămâni în care am călătorit în acelaşi "compartiment" cu o fiinţă minunată şi care a rămas foarte aproape de sufletul meu. Şi cum fac doi colegi de compartiment când călătoresc împreună în trenul vieţii am povestit mult şi discuţiile astea m-au pus pe gânduri. Abia după ce traseele noastre ne-au obligat să continuăm în "trenuri" diferite am înţeles care era tâlcul acelor discuţii... şi atunci m-am schimbat şi am început să gândesc altfel... sper ca acelaşi efect benefic să îl fi avut şi eu asupra partenerei mele de călătorie. O călătorie scurtă, de doar 7 săptămâni, dar definitorie pentru desfăşurarea viitoare a acţiunii...

Bucureştiul a avut şi el rolul lui, foarte important, în reuşita noului început. Mediul animat, plin de viaţă, noii prieteni, atmosfera foarte motivantă şi exemplele de succes din jurul meu au reuşit să mă influenţeze pozitiv. Spre deosebire de Râmnicu Vâlcea, în Bucureşti, cu toată imaginea de "junglă urbană", ritmul de viaţă, relaţiile interumane, provocările de zi cu zi au menirea să te ţină "în priză" şi să reuşeşti să dai randament maxim în tot ceea ce faci. Pe de altă parte atmosfera de "sat mai mare", în care toată lumea "moare de grija" celuilalt, în Bucureşti nu există. Probabil date fiind dimensiunile mult mai mari ale oraşului şi ritmul de viaţă infernal, nu mai există în viaţa de zi cu zi a bucureştenilor timp şi pentru a se preocupa de "capra vecinului". În provincie însă "capra vecinului" este animalul preferat al românilor...

A fost apoi o perioadă martie-aprilie de stabilitate, de sforţări pe plan profesional şi personal care încep încet, încet să îşi arate roadele acum. Cu o determinare maximă şi dorinţa de a reuşi în tot ceea ce îşi propune personajul nostru principal îşi păstrează traseul şi îşi urmăreşte obiectivele. Găndirea pozivită şi încrederea de sine sunt garanţia reuşitei în ceea ce îşi propune.

În mai am schimbat prefixul! Am împlinit 30 de ani şi a fost, evident, un moment de bilanţ... Am avut câteva zile în care singur cu mine însumi am "dezbătut" primii mei 30 de ani de viaţă. Şi am găsit apoi şi o melodie elocventă pentru celebrarea evenimentului. Aveţi link-ul aici:

http://www.youtube.com/watch?v=NoR78-PomKc

Versurile sunt relevante pentru o astfel de aniversare şi chiar mi-am regăsit o parte din trăirile mele în ele.

Personajul nostru nu a putut să stea departe de politică nici în Bucureşti. Implicarea este un "drog" care, odată ce îţi dă dependenţă nu mai ai scăpare. Nu mai poţi sta deoparte decât cu mari eforturi. Sunt alături de colegii mei de la PDL Sector 5 şi de preşedintele lor, tânărul deputat de Bucureşti Ştefan Pirpiliu. Avem o misiune grea pentru alegerile locale din 2012 dar întotdeauna misiunile dificile şi aparent imposibile sunt cele care motivează cel mai mult şi te fac să performezi în orice domeniu. Şi nu ştiu cum se face că eu întotdeauna în politică am fost atras de astfel de misiuni... :))

Povestirea capătă treptat personaje noi atât în roluri secundare cât şi în roluri principale. Noul cadru de desfăşurare a evenimentelor presupune apariţia în fiecare act a unor noi actori. Fiecare dintre ei influenţează în felul lui desfăşurarea acţiunii. Cei mai mulţi dintre ei o fac în sens pozitiv. Personajul principal a reuşit, în cei treizeci de ani de călătorie cu trenul vieţii, să poată să recunoască relativ repede persoanele care nu sunt potrivite să ocupe un loc in acelaşi "compartiment" cu el.

În felul acesta călătoria cu "LIFE EXPRESS" continuă. Noi şi spectaculoase destinaţii se anunţă în viitor!

Jurnalul de călătorie va fi aici pe blog periodic şi va relata noile experienţe ale călătorului nostru.

To be continued!

Cu drag,

Bogdan Almasi - Keep Going Through Life

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu