Revin cu o nouă experiență literară, una foarte interesantă și chiar inedită. Inedită pentru că foarte rar îți este dat să poți discuta cu autorul unei cărți, despre carte, chiar în timp ce parcurgi paginile respectivei lucrări sau imediat după ce ai terminat-o. Romanul este "Garsoniera din pădurea cu macarale", autorul este Dan Chișu. Noaptea trecută am citit până la final cartea, iar în această seara am avut plăcerea să vorbesc despre lucrare cu însuși autorul. Este foarte interesant să vezi dacă mesajul recepționat de tine din paginile romanului este măcar apropiat cu ceea ce scriitorul a vrut să transmită, dacă ai perceput personajele așa cum autorul a vrut să le întruchipeze sau dacă figurile de stil, simbolurile și acțiunea au creat în imaginația ta aceleași tablouri pe care autorul a vrut să le realizeze prin rândurile scrierii sale.
"Garsoniera din pădurea cu macarale" este un roman a cărui acțiune se desfășoară în Bucureștiul anilor '90, imediat după Revoluție. Personajul principal este regizorul de teatru Basile Carlasse, regizor de origine română care fugise în Franța încă din perioada studenției. Revenit în România din zorii anilor '90 pentru a pune în scenă la Naționalul Bucureștean piesa "Colonia penitenciară", o alegorie a comunismului, întreg universul lui este dat peste cap. Vica, fata de la teatru, al cărui tată murise la baricada de la Inter, reușește să îl readucă printre iubitorii de femei, deși în Franța Basile găsise mediul favorabil și suficient de tolerant în care să își manifeste orientarea homosexuală. Gelu, securistul preschimbat în ofițer SRI, îi distruge orice speranță că țara lui natală s-a schimbat subit în bine odată cu Revoluția.
Ce m-a fascinat la acest roman a fost faptul că în spatele fiecărui personaj, al fiecărei locații de desfășurare a acțiunii, al fiecărui gest și cuvânt al personajelor, se afla un simbol, un mesaj ascuns și transmis de autor într-o manieră foarte interesantă, insinuantă chiar.Basile este capitalismul, românul plecat la începutul anilor '80 în vest care reușise pe propriile puteri să se afirme și să își construiască o carieră de succes în teatru. Dar cum nici capitalismul nu est un sistem perfect, Basile este frustrat și confuz, îl chinuie gândul că și-a părăsit țara, că a fugit și că încearcă în permanență să își ascundă originile și numele neaoș românesc, Vasile Cârlice.
Gelu este comunismul, securistul care se folosise de puterea pe care i-o dădea statutul profesional pentru a profita de pe urma "fraierilor", pentru a-i teroriza pe aceștia și pentru a obține pentru el însuși accesul la o viață fără griji și fără lipsuri. Viciat din punct de vedere moral, fără pic de compasiune și respect pentru semenii săi, Gelu ni se arată ca o brută, un om neevoluat, primitiv.
Vica este întruchiparea "fraierilor", a celor mulți, a românilor terorizați de comunism și eliberați în capitalism, a celor care își pierduseră rude sau prieteni în Revoluție.
Interacțiunea dintre cele trei personaje-simbol construiește o poveste care, la un moment dat, capătă chiar suspans și citești cu sufletul la gură fiecare rând imaginându-ți scenarii despre ceea ce va să urmeze în desfășurarea acțiunii romanului. Schimbarea rolurilor (din victima lui Gelu Basile ajunge să fie el cel care îl încarcerează pe securist) sau neclaritatea care persistă în ceea ce privește stabilirea "băieților buni" și a "băieților răi" (în final autorul începe el însuși să aibă îndoieli dacă Basile este bun sau rău) sunt aspecte care contribuie la întreținerea suspansului acțiunii.
Dintre locațiile prin care personajele trec de-a lungul romanului una este foarte încarcată din punct de vedere al simbolurilor și mesajului, ea reușind să se ridice până la rangul de titlu al cărții. Garsoniera din pădurea de macarale trebuie privită, analizată, în primul rând în ansamblu (în pădurea de macarale) și apoi să focalizezi imaginea asupra spațiului de 30-40 de metri pătrați, din blocul nefinalizat și nelocuit.
Pădurea de macarale este din punctul meu de vedere simbolul provizoratului, al lucrului început dar nefinalizat, este spațiul rece, nefavorabil vieții, spațiul de nelocuit. Asemenea societății românești care se oprise din clădirea socialismului și schimbase planurile de construcție din mers dorindu-și să construiască, mai degrabă, capitalismul. Pădurea de macarale este un spațiu plin de dramatism, locul unde se frâng aripi, cimitirul speranțelor, piatra de moară agățată de piciorul viitorului. Garsoniera din pădurea de macarale este viața fiecărui individ, este propria noastră existență, este locuința sufletului și a speranțelor noastre. Fiecare ne amenajăm această garsonieră după posibilități. Unii reușim mai mult, alții mai puțin. La nivel micro lucrurile depind mult mai mult de fiecare dintre noi. La nivel macro însă, pădurea de macarale se poate transforma dintr-un șantier într-un spațiu amenajat total, prietenos și îngrijit numai prin contribuția tuturor indivizilor, prin schimbarea mentalităților, prin asumarea valorilor morale, a toleranței și prin renunțarea la prejudecăți.
Nu vreau să insist în a vă relata detalii despre ceea ce se întâmplă în carte pentru că aș strica farmecul momentelor în care o să citiți voi înșivă lucrarea. Vă mai spun doar că finalul este unul magnific. Și aici sunt subiectiv, eu prefer finalurile deschise, finalurile prin care autorul îmi stimulează imaginația. Fiecare dintre noi va putea să își construiască propriul final în funcție de ceea ce putem fiecare dintre noi să înțelegem. Eu sunt însă convins (deși nu am vorbit despre asta) că inclusiv Dan Chișu este de acord cu părerea mea conform căreia NOI, cu toții, trăim și construim zi de zi finalul romanului "Garsoniera din pădurea de macarale". Confruntarea dintre capitalism și comunism, dintre libertate și opresiune, dintre toleranță și intoleranță, dintre gândire deschisă și păreri preconcepute, este departe de a se fi încheiat. Vica este în continuare prinsă între cei doi, în continuare o chinuie amintirea sacrificiilor făcute în trecut, în continuare trece prin filtrele conservatorismului românilor valorile de bază ale capitalismului și ale democrației. Gelu profită în continuare de pe urma "fraierilor", îi păcălește și își perfecționează metodele de manipulare. De data aceasta nu le mai ia câteva sute de euro pentru un pașaport și o viză de plecare, le cere votul și ajunge parlamentar, poate...
Nu știu dacă am exagerat cu interpretările simbolistice sau nu, dacă imaginația mea a mers prea departe sau nu... cert este însă că "Garsoniera din pădurea de macarale" este un roman pe care îl veți citi dintr-o suflare și care va avea cu siguranță același efect asupra imaginației voastre.
Vă salut cu drag și multă poftă de citit!
Bogdan
cititor amator
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu