Pentru ca tot se apropie Ziua Imnului si Anton Pann joaca un rol important in istoria acestor momente, am simtit ca ar fi interesant sa discutam un pic despre o vorba inteleapta a acestuia.
Zicerea in cauza spune cum ca "mai bine e sa fii stapan mic decat sluga mare".
Cat adevar !?!?! Si traim acest adevar zi de zi...
Ce poate fi mai bine decat sa fii propriu-ti stapan? Chiar daca unul mic. Nu esti insa sluga nimanui. Esti demn si ai constiinta impacata ca nu ai cazut in pacatul compromisului pentru foloase de cine stie ce natura.
Dar a cui sluga mai putem fi in ziua de azi? Sluga lacomiei, dorintei de parvenire, a goanei dupa putere si avere...
Teoria mea legata de vertebratele si nevertebratele care ne inconjoara si din randul carora si noi facem parte are cateva sensuri comune cu cele ale vorbelor lui Anton Pann.
Nevertebratele sunt slugile mari... Cei ce au coloana vertebrala prefera sa fie stapani mici dar demni.
Pe de alta parte si sensul economic al citatului este unul interesant. Anton Pann pare a fi un sustinator al liberei initiative, al micilor intreprinzatori care au ales sa isi ia soarta in maini si sa devina "stapani mici".
Devine cu atat mai actuala si mai interesanta zicerea lui Anton Pann cu cat, in ziua de azi, exista o dezbatere foarte intensa asupra celor doua modele de organizare economica ce au fost aplicate pana in prezent: capitalismul si socialismul.
In urma cu 100 de ani s-a cristalizat, urmare a scrierilor lui G.K.Chesterton si Hilaire Belloc, un nou concept denumit distributism. Acesta se vrea a fi o treia varianta de organizare si dezvoltare a societatii. Fiind total diferit de capitalism si socialism, distributismul isi are radacinile in valorile crestine. El isi propune in primul rand sa rezolve antagonismele dintre capital si munca, dintre saraci si bogati, dintre angajati si someri, dintre sclavie si libertate, dintre umilinta si demnitate.
Principiul de baza al distributismului este diseminarea cat mai larga a proprietatii productive (pamant, utilaje, unelte, echipamente, etc.). In felul acesta se urmarea ca lucratorul sa nu mai fie sclavul-salariat ci proprietarul-producator, o persoana demna si libera a carei bunastare depinde doar de ea insasi si de colaborarea cu semenii.
Teoriile legate de acest concept incep sa fie expuse in scrierile papale inca din 1891, odata cu "Rerum Novarum" (Despre lucrurile noi), a papei Leon XIII, prima enciclica sociala a Bisericii Catolice. Cele mai recente referiri la distributism, desi nu este denumit in felul acesta, sunt facute in "Caritas in veritate" (Dragostea in adevar) a lui Benedict XVI (7 iulie 2009):
"pentru a raspunde nevoilor si demnitatii celui ce munceste, ca si necesitatilor societatii, exista diferite tipuri de intreprinderi, dincolo de distinctia neta intre «privat» si «public». (...) Pentru a realiza o economie care in viitorul apropiat sa reuseasca sa se puna in slujba binelui comun national si mondial, este oportun sa se aiba in vedere acest inteles largit al initiativei antreprenoriale".
Trei sunt principiile care stau la baza teoriei distributismului: proprietatea asupra mijloacelor de productie (o lume a micilor proprietari), subsidiaritatea (totul se pastreaza la nivelul cel mai mic posibil pentru a nu indeparta omul de productie si a impiedica birocratizarea) si solidaritatea.
Distributismul va fi o economie a libertatii si a demnitatii umane, o economie a moralitatii, o economie crestina, o economie revolutionara care poate schimba viitorul omenirii.
O societate a MICILOR STAPANI si nu a MARILOR SLUGI !!!
Cu speranta intr-un viitor mai bun,
Bogdan
This is my blog, this is where my thoughts will be!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu